Pirateria online în 2023: cât de morală este practica în ”Era Internetului”, cine pierde sau câștigă

Pirateria digitală se referă la copierea sau distribuirea ilegală de materiale protejate prin drepturi de autor prin internet.

În lumea filmului, unul dintre cele mai importante lucruri pe care deținătorii de drepturi de autor le pot face este să își comercializeze conținutul online pentru a crește gradul de conștientizare și venituri. În același timp, trebuie să își protejeze conținutul de pirateria de pe internet, care distruge vânzările.

Nu este un secret cât de multă media care ar trebui să fie în spatele unui paywall plutește pe internet. Toată lumea piratează sau a piratat mass-media – cu alte cuvinte, a folosit sau reprodus munca altuia în mod ilegal. Este un act simplu care este privit cu dispreț dintr-un unghi corporativ, în special în vechile DVD-uri Disney care proclamă „pirateria nu este o crimă fără victime”.

Aceasta este o dilemă des discutată, de altfel două lucrări (aici și aici) sugerează că aceste două obiective nu sunt întotdeauna în contradicție. Pirateria, sugerează lucrările, poate crește efectiv vânzările unor produse digitale prin creșterea gradului de cunoaștere a pieței și prin viu grai. Acest lucru i-a determinat pe unii observatori din industrie să susțină că eforturile firmelor și guvernelor de a combate pirateria digitală pot fi irosite.

Știind toate acestea, este mai bine să privim moralitatea pirateriei digitale din perspectiva dacă o vânzare este pierdută sau nu.

Moralitatea pirateriei

În filosofia juridică, se face adesea o distincție între două mari categorii de fapte ilegale: cele considerate mala prohibita (acte care sunt ilegale din punct de vedere tehnic, dar nu sunt greșite din punct de vedere moral) și cele considerate mala in se („rele în sine”). Actele mala prohibita sunt de obicei interzise în principal în interesul menținerii siguranței și ordinii, în timp ce actele mala in se sunt interzise atât pentru a menține ordinea socială, cât și pentru că reprezintă un comportament pe care societatea îl consideră fundamental greșit.

Piratatul fără motiv

Oameni care sunt capabili și pot plăti cu ușurință pentru media digitală, fie că este vorba despre o bucată de software, un film, anime, joc video, cântec etc., dar nu o vor face pentru că sunt leneși sau pentru că nu, pot fi acuzați de o morală greșită.

Pentru orice profesionist care trăiește decent din utilizarea software-ului, cred că pirateria este cel puțin lipsită de etică. De exemplu, DJ ca Avicii și Steve Aoki, ambii valorând zeci de milioane de dolari, au fost prinși piratând software-uri populare. Dar cei mai mulți oamenii nu câștigă 150.000 USD/h apăsând play.

Piratatul cu motiv

De obicei, pirații nu pot plăti pentru media digitală pe care o clonează, fie din cauza lipsei efective de bani, fie pentru că nu este disponibilă în regiunea lor. Astfel, creatorul original nu pierde o vânzare, deoarece nu avea să se întâmple nicio vânzare de la început. Piratul câștigă ceva, dar deținătorul drepturilor de autor nu pierde nici o vânzare, nici stocul.

Însă, majoritatea oamenilor care piratează software-ul probabil pur și simplu nu își pot permite și, pentru ei, pirateria este singura modalitate practică de a învăța o abilitate sau de a obține un punct de sprijin într-o industrie.

Pe de altă parte, este nedrept ca volumul de bani să determine ce abilități poate și nu poate învăța cineva, sau ce locuri de muncă poate sau nu poate obține. Ai angaja un designer grafic care nu cunoaște Illustrator? Sau un inginer mecanic care nu cunoștea Solidworks? Ai angaja persoana care cunoaște deja software-ul pe care compania ta îl folosește zilnic sau persoana care se bazează pe software open-source și low-end și va avea nevoie de o pregătire semnificativă pentru a ajunge la curent?

Pirateria digitală pare să nu cauzeze daune financiare editorului, deoarece majoritatea persoanelor care piratează nu pot cumpăra conținutul în primul rând din orice gamă de motive, așa că nu se pierde nicio vânzare. Nu numai asta, dar pirateria poate servi sarcinii pozitive de publicitate, chiar și ca demonstrații pentru oamenii cărora, de exemplu, le place să încerce jocuri înainte de a le cumpăra.

Gama normală a pirateriei pare să aibă de fapt un efect pozitiv asupra vânzărilor, cel puțin în industria jocurilor video, deoarece mulți oameni care piratau în copilărie ajung să cumpere jocurile atunci când ajung la un nivel salarial care să le permită. Există chiar și „povesti de succes ale dezvoltatorilor indie” legate direct de un joc care devine popular într-un forum de piraterie și care funcționează ca publicitate, sporind vânzările. Cu toții probabil știm și despre dezvoltatori care chiar încurajează pirateria propriilor produse și, uneori, postează ei înșiși fișierele .exe crackuite.

Raportul Comisiei Europene

Legendarul studiu comandat de Uniunea Europeană privind efectele financiare ale pirateriei media digitale, care a fost suprimat de la publicare chiar de UE, după ce rezultatele sale au fost considerate nesatisfăcătoare. Mai jos, o să explic mai în detaliu ce semnifică acest studiu.

Comisia Europeană a plătit 360.000 de euro pentru un studiu asupra modului în care pirateria afectează vânzările de muzică, cărți, jocuri video și filme protejate prin drepturi de autor. Dar UE nu a împărtășit niciodată raportul – posibil pentru că a stabilit că nu există dovezi că pirateria este o problemă majoră.

Firma olandeză Ecory a fost însărcinată să cerceteze impactul pirateriei timp de câteva luni, în cele din urmă a trimis UE un raport de 304 de pagini în mai 2015. Raportul a concluzionat că: „În general, rezultatele nu arată dovezi statistice solide ale deplasării vânzări prin încălcarea drepturilor de autor online. Asta nu înseamnă neapărat că pirateria nu are niciun efect, ci doar că analiza statistică nu demonstrează cu suficientă fiabilitate că există un efect.”

Raportul a constatat că descărcările și fluxurile ilegale pot de fapt stimula vânzările legale de jocuri, potrivit raportului. Singura legătură negativă găsită de raport a fost cu filmele de succes majore: „Rezultatele arată o rată de deplasare de 40%, ceea ce înseamnă că pentru fiecare zece filme recente vizionate ilegal, patru filme mai puține sunt consumate legal.”

Studiul a ieșit la lumină după ce Julia Reda, deputată în Parlamentul European care reprezintă Partidul Piraților Germani, a postat raportul pe blogul ei personal după ce a obținut o copie printr-o solicitare de acces la documente privind libertatea de informare a UE.

Organizația europeană pentru drepturile digitale a sugerat într-o postare pe blog că întregul conținut al acestui raport a fost suprimat în mod intenționat, indicând o lucrare academică din 2016 a doi oficiali ai Comisiei. Lucrarea, „Piratarea filmelor și vânzările dislocate în Europa”, a menționat doar partea din raportul Ecory care evidențiază relația dintre piraterie și vânzările pierdute ale filmelor de succes și a exclus celelalte constatări ale raportului. În plus, lucrarea nici măcar nu a dezvăluit că informațiile citate provin din studiul lui Ecory.

În altă ordine de idei, piratatul este greșit dar în același timp trebuie privit și ca o metodă prin care cultura, prin toate ramurile sale, ajunge la câți mai mulți oameni. Pentru un procent relativ mic acest lucru reprezintă un „păcat capital”, pentru mulți alții acesta poate să reprezinte fix colacul de salvare prin care își schimbă situația.